"El original es infiel a la traducción" (Borges)

joi, 1 august 2013

Charles Bukowski, "Dinozauria, Suntem"

(în limba română de Robert G. Elekes)



Născuți așa
Ȋn așa ceva
Ȋn timp ce
Fețe de cretă rânjesc
Și Mrs. Moarte se sparge de râs
Și lifturi se strică
Se surpă ținuturi politice-ntregi
Și taximetristul are, printre altele, și-o diplomă de facultate la bord
Și pești răpitori înecați în petrol își vomită azi prada-napoi în petrol
Și soarele poartă o mască
Sutem
Născuți așa
Ȋn așa ceva
Ȋn miezul acestor războaie prudent-imbecile-n
Imaginea spartă-n atâtea ferestre de-uzină
Ȋn crâșmele-n care nu se mai vorbește azi unul cu altu-n
Ȋncăierări amicale cu-mpușcături și-njunghieri
Născuți în așa ceva
Ȋn spitalele noastre atâta de scumpe c-ajunge să fie mai ieftin să mori
Între acești avocați cu care-i mai ieftin să ieși vinovat
Într-o țară în care închisorile-s pline și casele de nebuni sunt închise
Într-un loc cu mulțimi ce-și ridică demenții în slăvi
Și-i îmbogățesc
Și îi fac eroi
Născuți în așa ceva
Pășind și trăind prin așa ceva
Murind de așa ceva
Amuțind de așa ceva
Castrați
Depravați
Dezmoșteniți
De așa ceva
Înșelați de așa ceva
Folosiți de așa ceva
Drept latrină
Înnebuniți și îmbolnăviți
Făcuți violenți
Făcuți inumani
De așa ceva
Și inima se-nnegrește
Și degetele se-ntind să apuce un gât
Un pistol
Un cuțit
Sau o bombă
Și degetele se-ntind spre un dumnezeu mut
Și se-ntind către sticlă
Pilulă
Și praf
Suntem născuți aici, în această jalnică prăbușire
Suntem născuți sub un guvern cu 60 de ani de datorii în cârcă
Ce în curând nu va mai fi în stare să își plătească dobânda
Se va da foc la bănci, și vor arde
Nici banii nu vor mai servi la nimic
Va fi omor pe față, pe străzi, nepedepsit
Vor fi pistoale și gloate rătăcitoare
Pământul nu va mai servi la nimic
Pe timp ce trece hrana ne va produce doar foame
Și arsenalul nuclear va reveni celor mulți
Explozii vor zgudui necontenit Pământul
Oameni-roboți, iradiați, se vor supraveghea reciproc
Cei bogați și aleși se vor holba pe hublouri din stații spațiale
Infernul lui Dante – o poveste de adormit copiii
Și soare nu va mai fi și va fi întuneric într-una
Și toți copacii vor muri
Și vegetația
Și oameni iradiați o să mănânce cărnuri de oameni iradiați
Și marea va fi otrăvită
Și lacuri și râuri vor înceta să mai fie
Și ploaia va fi noul aur
În vântul întunecat cadavrele de om, de animal vor duhni
Puținii supraviețuitori vor muri de boli noi și grotești
Și-n stațiile spațiale se va muri de uzură
Provizii secate
Efectul firesc al descompunerii totale
Și de aici se va naște
Cea mai frumoasă tăcere nemaiauzită.
Iar soarele încă ascuns în ce-a fost
Așteptând ce va fi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu